Mă așezasem pe o placă zimțată de gresie, cu picioarele atârnând peste o prăpastie care îmi făcea stomacul să se contracte lent și grețos. Vântul aici nu suflă; urlă. Fluieră prin gâturile înguste de piatră ale acestor formațiuni, creând un zumzet profund, plângător, care sună ca un cor de fantome. Ghidul meu, un țăran local pe nume Dragoljub, care mirosea a tutun și a noroi de râu, a arătat cu un deget încleștat spre o coloană de rocă tordată, care părea suspicios de mult un bărbat în suferință. „Diavolul a venit aici", a spus, aprinzându-și o altă țigară cu o mână care nu îi tremura, în ciuda furtunii. „S-a rătăcit. Și-a spart coroana. De aceea stâncile sunt tordate." M-am uitat în jur. Cerul era de un violet vânăt, Dunărea o panglică neagră șerpuind mult mai jos, iar peisajul era un haos de turnuri de piatră, arcuri și ace. Nu era doar un parc. Era un avertisment.
Majoritatea oamenilor trec pe lângă Defileul Porțile de Fier pe ruta de la Belograd la București, cu ochii lipiți de autostradă, neobservând că traversează unul dintre cele mai adânci defilee fluviale din Europa. Dar dacă cobori de pe drumul principal, urci pe potele abrupte, bătătorite de capre, și te împingi prin tufișurile țepoase, găsești Đavolja Varoš. În engleză, se traduce prin Orașul Diavolului. Sună a atracție de parcul tematic, a oprire kitsch de pe marginea drumului. Nu este niciunul dintre ele. Este un spectacol geologic macabr, un loc unde pământul a fost lovit, tordat și lăsat să putrezească la soare. Nu există alei pavate aici. Nu există magazine de suveniruri care să vândă diavoli de plastic. Doar tu, vântul și mii de coloane de gresie care stau de milioane de ani, privind civilizațiile să se ridice și să cadă.
Istorie și Identitate
Povestea acestui loc este împărțită între știință și superstiție și, sincer, superstiția este mai convingătoare. Formațiunile datează din perioada Jurasică, dar au fost sculptate de eroziunea neîncetată a vântului și a apei în ultimele câteva milioane de ani. Gresia moale s-a uzat, lăsând în urmă coloane mai dure și mai rezistente. Dar pentru localnicii din satul Priboj, acesta este un pământ sfânt. Sau blestemat. Legende spun că însuși Diavolul a construit orașul sau că a fost locul unei mari bătălii între demoni și îngeri. Numele Đavolja Varoš nu a fost dat la întâmplare. Reflectă o teamă profundă a necunoscutului, o modalitate de a explica un peisaj care sfidează orice logică.
Istoric, regiunea a fost o zonă de frontieră, un pământ nimănui între imperii. A fost un loc al hoților, al colectatorilor de taxe și al celor care voiau să dispară. Izolarea defileului a oferit adăpost contrabandiștilor și luptătorilor de rezistență deopotrivă. Astăzi, identitatea orașului este legată de conservare. A fost declarat Monument al Naturii în 1974, dar acest lucru nu i-a oprit pe localnici să folosească zona pentru pășunat sau strângere de lemne până recent. Lupta pentru protejarea fragilelor structuri de gresie de interferența umană este continuă. Gărzile pe care le vezi acum sunt o adăugire relativ nouă, o încercare disperată de a ține curioșii și nepăsătorii departe de distrugerea lucrurilor pe care au venit să le vadă.
Identitatea modernă a Đavolja Varoš este, de asemenea, legată de o comunitate mică, dar fermecătoare, de artiști și scriitori atrași de atmosfera din afara lumii. La fiecare câțiva ani, are loc aici un festival internațional de rock și poezie, unde artiștii instalează scene printre coloanele de piatră. Este o juxtapunere bizară: artă și muzică modernă care se reflectă în piatra antică, tăcută. Se simte potrivit. Locul cere expresie, cere să fie auzit. Dacă stai acolo destul de mult, simți dorința de a urla, de a cânta, de a-ți sculpta numele în stâncă. Nu o face. Stâncile își amintesc.
De vizitat
Complexul Orașul de Piatră — Aceasta este atracția principală, un cluster dens de peste 200 de coloane de gresie aranjate într-un model labirintic. Formațiunile au denumiri evocatoare: Castelul, Turnul, Sfinga, Scaunul Diavolului. A trece prin complex se simte ca navigarea unei fortărețe medievale bombardate și lăsate să se dez integreze. Potecile sunt înguste și abrupte în unele locuri, necesitând o atenție sporită la pași. Cel mai bun moment pentru vizită este dimineața devreme sau târziu după-amiaza, când lumina proiectează umbre lungi și dramatice, făcând stâncile să pară că se mișcă. Intrarea este gratuită, dar se sugerează o donație mică pentru mentenanță. Poartă încălțăminte robustă. Solul este neregulat și alunecos când este ud.
Punctul de observație al Defileului — Situat pe marginea sudică a complexului, acest punct oferă o vedere panoramică spre Dunărea de mai jos. Abisul este abrupt, iar vântul este neîndurător. Poți vedea frontiera cu România pe celălalt mal, o linie subțire de verde în depărtare. Este o perspectivă care te face să te simți mic, reamintindu-te de scara uriașă a defileului. Ia o geacă de vânt. Ochii îți vor lacrima din cauza forței aerului. Nu este un loc pentru poze rapide. Trebuie să te sprijini de balustrada de piatră și doar să privești.
Capela Sfântul Gheorghe — O capelă mică, modernă, se află pe marginea complexului, un contrast brusc cu stâncile antice. Este un loc de reflecție liniștită, un punct de scăpare din vânt și zgomot. Interiorul este simplu, cu icoane și lumânări. Este o amintire a rădăcinilor religioase profunde ale regiunii, un contrapunct al legendelor demonice. Este deschisă vizitatorilor, dar este necesar respect. Fără vorbe tare, fără atingerea icoanelor. Este un mic sanctuar într-un loc sălbatic.
Traseul Artistic — Un traseu marcat care duce la câteva sculpturi și instalații create de artiști locali și internaționali. Sculpturile sunt făcute din piatră și lemn local, integrându-se în peisaj. Este o plimbare mai relaxantă, potrivită pentru familii și pentru cei care vor o experiență mai puțin dură. Instalațiile sunt provocatoare, jucându-se adesea cu temele naturii și intervenției umane. Este o modalitate plăcută de a încheia vizita, o tranziție blândă înapoi în lumea modernă.
Ce să mănânci și să bei
Nu există restaurante în Đavolja Varoš. Cea mai apropiată mâncare este în satul Priboj, la aproximativ 10 kilometri distanță. Dar nu lăsa acest lucru să te descurajeze. Bucătăria locală este consistentă, concepută să hrănească oameni care muncesc greu în munți și defilee. Așteptate ciorbe groase, carne la grătar și pâine casnică. Nu este mâncare ușoară, dar este satisfăcătoare.
Ćevapi — Sarmale mici de carne tocată la grătar, servite cu ceapă și pâine somun. Un standard balcanic, dar aici sunt gătită pe cărbuni și au un gust afumat. Preț: 3-5 EUR.
Salată Șopască — O salată revigorantă din roșii, castraveți, ceapă și ardei cubulețe, presărată cu brânză albă rasă. Taie prin greutatea cărnii. Preț: 2-3 EUR.
Kajmak — Un produs lactat cremos, fermentat, adesea servit cu pâine sau ca garnitură la carne. Este bogat, acidulat și adictiv. Preț: 1-2 EUR.
Vin Local — Regiunea produce vinuri roșii robuste, adesea servite în pahare de plastic la chioșcurile de pe marginea drumului. Nu este sofisticat, dar este cald și puternic. Preț: 1-2 EUR pe pahar.
Distribuția bugetului: O masă de ćevapi și salată în Priboj te va costa aproximativ 5-8 EUR. O cină la un restaurant local, cu vin, va fi de 10-15 EUR. Nu există opțiuni de dining de lux aici. Aceasta este mâncare de clasă muncitoare, servită cu o parte de ospitalitate. Pentru călătorii cu buget mic, există câteva chioșcuri și magazine mici în Priboj care vând sandwich-uri, patiserie și băuturi. Poți lua provizii pentru un picnic, dar amintește-ți să îți iei gunoiul înapoi. Nu lăsa urme.
Principalul hub alimentar este piața centrală din Priboj, care este aglomerată în weekend. Poți găsi produse proaspete, gemuri casnice și brânzeturi locale. Este o suprasolicitare senzorială de mirosuri și culori. Este cel mai bun loc pentru a înțelege viața locală, departe de capcanele pentru turiști.
Viața de noapte
Uită de cluburi. Uită de cocktailuri. Viața de noapte din Priboj este despre șezutul într-o kafana, băutură de rakia și ascultat muzică folk. Atmosfera este zgomotoasă, gălăgioasă și profund tradițională. Bărbații strigă cântece unul altuia, femeile râd, iar aerul este gros de fum. Nu este pentru toată lumea, dar este o experiență autentică.
Kafana Stara Varoš — O kafana tradițională în centrul Priboj. Muzică folk live aproape în fiecare seară. Meniul este extins, concentrat pe carne la grătar și ciorbe. Băuturile sunt puternice. Așteptată plata de 10-15 EUR pentru o masă și băuturi. Atmosfera este electrică, mai ales în weekend. Cod vestimentar: casual. Comportament: respectuos, dar zgomotos.
Barul Hotel Priboj — O opțiune mai relaxată, cu un bar mic și o terasă cu vedere spre oraș. Muzica live este mai puțin frecventă, dar vederea este frumoasă. Este un loc bun pentru o băutură liniștită după o zi lungă de drumeții. Prețurile sunt ușor mai mici decât în kafane. 5-10 EUR pentru o băutură și un gustare.
Arii de camping în aer liber — Pentru cei care preferă viața de noapte sub stele, există câteva arii de camping designate lângă Đavolja Varoš. Poți aduce propriile provizii, să faci un foc și să bei sub stele. Este o alternativă liniștită la zgomotul orașului. Doar să fii pregătit pentru frig. Temperatura scade brusc noaptea.
Cum să ajungi și ce să te aștepți
Ajunsul la Đavolja Varoš necesită puțină planificare. Cea mai apropiată oraș mare este Novi Pazar, la aproximativ 40 de kilometri distanță. Din Novi Pazar, poți lua un autobuz spre Priboj, care circulă de câteva ori pe zi. Călătoria durează aproximativ o oră și costă aproximativ 3-5 EUR. Din Priboj, poți merge pe jos la parc, dar este o drumeție abruptă de 10 kilometri. Majoritatea vizitatorilor iau un taxi, care costă aproximativ 15-20 EUR. Există, de asemenea, tururi organizate din Novi Pazar și Belgrad, care includ transport și ghid. Acestea sunt mai scumpe, aproximativ 50-70 EUR.
Dacă conduci, drumul din Novi Pazar în Priboj este bine întreținut, dar sinuos. Este o călătorie scenică, dar nu te aștepta să ajungi rapid. Drumul din Priboj la parc este nepavamentat și aspru. Un 4x4 este recomandat, mai ales după ploaie. Parcare este disponibilă la intrarea în parc, dar este limitată. Sosește devreme.
Cazarea este limitată. Există câteva pensiuni și hoteluri în Priboj, cu prețuri cuprinse între 20-40 EUR
pe noapte pentru o cameră de bază. Există, de asemenea, site-uri de camping lângă parc, unde poți înfige o cort pentru 5-10 EUR pe persoană. Cel mai bun moment pentru vizită este de la mai la octombrie, când vremea este blândă și potecile sunt uscate. Iarna este aspră, cu zăpadă și gheață făcând potecile periculoase. Vara poate fi caldă și uscată, așa că ia multă apă.Așteaptă să petreci cel puțin o jumătate de zi la Đavolja Varoš. Plimbarea prin complex durează aproximativ două ore, dar vei vrea timp să explorezi punctele de observație și traseul artistic. Poartă încălțăminte confortabilă, ia apă și protejează-te de soare și vânt. Este un loc frumos, dar provocator. Respectă pământul, și te va răsplăti.
Caută cazare în Priboj pe Booking.com →
Vântul nu se oprește niciodată
Când am împachetat echipamentul pentru a pleca, vântul a crescut din nou, urlând prin coloanele de piatră ca o haită de lupi. Dragoljub dispăruse, pierdut din nou în copaci ca o fantomă. M-am uitat înapoi la stâncile tordate, la Orașul Diavolului. Nu părea o atracție turistică. Părea o închisoare. Un loc unde pământul a nebunit, unde timpul s-a rupt și s-a tordat în ceva nerecunoscut. Am simțit un sentiment ciudat de ușurare când am mers înapoi la mașină, sunetul vântului estompându-se în spatele meu. Dar știam că era încă acolo, urlând, așteptând următorul vizitator să vină și să asculte.
Comments