Nucleul Indivizibil

La 29 mai 1991, Crvena zvezda și-a scris numele în panteonul fotbalului european, câștigând Cupa Campionilor Europeni într-un triumf care rămâne cea mai mare realizare a fotbalului sârb și iugoslav. Ilija Najdoski, unul dintre pilonii defensivi ai acelei legende, a vorbit recent pentru Meridian Sport despre acele zile de aur. Pentru Najdoski, secretul nu a fost doar talentul, ci frăția. Nu au existat conflicte de ego, nici lideri solitari. Fiecare a fost un lider în felul său. Indiferent de rezultat, echipa s-a mișcat ca o unitate, sărbătorind împreună la Taș sau Nana, fără a diviza niciodată vestiarul.

Destinul în Bari

Najdoski crede că tragerea la sorți în Bari a fost aproape scrisă de destin. „Echipa din Bari a fost creată de Dumnezeu“, a declarat el. Susține că, dacă Iugoslavia nu s-ar fi destrămat, Zvezda ar fi dominat încă doi ani, invincibilă în Belgrad. Chiar și după pierderea unor jucători cheie, ei au stat pe marginea unui al doilea final în 1992, doar pentru a se confrunta cu Sampdoria în Sofia. Acea meci, fără controale antidoping, a fost un baraj ridicat de UEFA însăși pentru a preveni un final repetat. „UEFA nu ne-a vrut din nou în finală“, insistă Najdoski. își amintește și semifinala cu FC Bayern München. După victoria cu 2-1 în München, unde Bayern a întrerupt o serie lungă fără înfrângeri acasă, antrenorul Ljubiša Tumbaković a avertizat că returul în Belgrad va fi de trei ori mai greu. Așa a fost. Najdoski, suspendat cu două cartonașe galbene, s-a simțit justificat prin disciplina curată, încredințat că munca onestă este întotdeauna recompensată.

Maiestria Penaltiurilor

Brilanta tactică a lui Tumbaković și Milan Čančarević a fost evidentă în pregătire. Echipa a ajuns în Bari cu șapte zile mai devreme, izolandu-se la 30 de kilometri de oraș pentru a evita agitația mediatică și cererile de bilete. Această liniște le-a permis să se concentreze. Aveau cinci executanți de penaltiuri de încredere, un avantaj crucial dat incertitudinii penaltiurilor. Vladimir Stojković a apărat primul penalti împotriva lui Bruno Amorós, stabilind tonul. Concentrarea a fost absolută, încrederea de sine neclintită. Simțământul din interior, spune Najdoski, este indescriptibil. A fost un moment pentru jucători, dar și pentru fani care au călătorit din toată Iugoslavia. Sărbătoarea în baza lor, cu trompete care sună, a marcat o victorie care transcende sportul, un destin împlinit.