Lupul Singuratic din Eșelnița

Poți cuceri pista fără un club, un antrenor sau un stadion adecvat? Pentru majoritate, răspunsul este un nu ferm. Dar pentru Bianca Trușcheci, o alergătoare de 31 de ani din colinele aspre ale Județului Mehedinți, regulile nu se aplică. În peisajul atletismului românesc, care târăște de la zilele de glorie ale Gabrielei Szabo, Trușcheci este o eroare în matrice. Nicio înregistrare federală. Niciun tabără de antrenament scumpă. Doar determinare brută, un tată susținător și pantele abrupte ale orașului său natal, Eșelnița.

În timp ce echipa națională nu a gustat aurul olimpic de la Constantina Diță, care a câștigat gloria maratonului la Beijing 2008, această eroină locală tocmai a invadat podiumul în străinătate. La competiția Speed Masters Athletics Challenge din Albania, ea nu s-a doar prezentat—ea a dominat. Aur la 400 de metri. Bronz la 100 de metri. Toate acestea în timp ce se antrena pe poteci de praf și pista comunală a satului său, departe de ovalele lustruite din București.

Tată, Fiu și Pista

Secretul ei? Ilaru Trușcheci, tatăl său în vârstă de 61 de ani. Fost fotbalist devenit atlet amator, Ilaru nu este doar mentorul său; este partenerul său de antrenament. Împreună, aleargă pe dealurile de-a lungul Clisurii Dunării și văii Cernei. Când au nevoie de teren plat, merg la București. Ilaru, încă competitiv, a câștigat recent aurul cu ștafeta României la Balcaniada din Slovenia și a luat argintul la săritura în lungime în Albania. El este dovada că vârsta este doar un număr, iar pasiunea este singura valutară care contează.

Mesajul lui Trușcheci este o palmă în fața mașinăriei birocratice a sporturilor moderne. Ea susține că cluburile adesea golește buzunarele sportivilor fără a livra rezultate, decât dacă ești deja o stea globală. „Dacă nu ești în cărți pentru Jocurile Olimpice sau Campionatele Mondiale, clubul nu te va ajuta“, spune ea. Pentru ea, succesul nu este despre afiliere. Este vorba despre a te prezenta, zi de zi, când nimeni nu privește. Într-un sport care moare pe picioarele sale, ea suflă viață în însăși sufletul atletismului.