Fumul abia se risipise de pe Stadionul Pace și Prietenie, iar șrapnelul verbal deja zbura. Ergin Ataman nu a venit la conferința de presă post-meci pentru a face politețe. A venit să ducă război. După victoria muncită a Olympiacosului cu 68:58 împotriva Panathinaikosului în al doilea meci al seriei finale a Ligii Grecești de Baschet, seria este egalată la 1-1. Dar tabela de scoruri spune doar jumătate din poveste. Cealaltă jumătate este scrisă în retorica defiantă, neîndurătoare a lui Ataman.

O Barrage Verbal în Pireu

Maestrul tactic turc și-a îndreptat privirea direct către Giorgos Barcokas, arhi-rivalul său și bărbatul care conduce Armata Verde. Ataman a recunoscut dominația recentă a lui Barcokas, cedând că antrenorul grec ar putea fi cel mai bun din Grecia în ultimele zece ani. Dar recunoașterea nu este capitulare. Cu precizia unui tirador, Ataman a tras glonțul său: titlurile nu înseamnă moștenire. El a argumentat că, deși Barcokas a colectat trofee recent, îi lipsește greutatea istorică pentru a pretenda tronul măreției pentru toate timpurile.

"Nu pot spune [cine este mai bun], președintele decide, eu sunt antrenor", a declarat Ataman, vocea sa tăind prin zgomot. "Nu a fost nimic îndreptat personal împotriva mea. A fost despre situația cu arbitrii și Giorgos Barcokas. Tot ce pot spune este că președintele și clubul au făcut o plângere. Barcokas este un antrenor grozav, poate cel mai bun din Grecia în ultimii zece ani. Dar vreau respect egal de la arbitri, mai ales în Pireu. Poate arbitrii citesc ziarele și cad sub influența lor."

Pretinția Eternă la Măreție

În ciuda controversei în jurul arbitrajului și presiunii mediatice, auto-evaluarea lui Ataman rămâne nemișcată. El nu cere permisiunea de a fi mare; o declară. "Sunt încă cel mai bun antrenor din toate timpurile, cel mai de succes din toți acești ani", a proclamat el. Aceasta nu este doar aroganță; este temelia identității sale. De la zilele sale la Real Madrid până la triumfurile sale în EuroLeague, Ataman și-a construit cariera pe credința că stă singur la vârful profesiei de antrenor.

Piurile nu ar putea fi mai mari. Seria se mută înapie la Stadionul Pace și Prietenie în trei zile. Olympiacos va găzdui primul Joc 3. Formatul este cel mai bun din cinci, ceea ce înseamnă că următoarele două victorii vor decide campionul. Tensiunea din Pireu este palpabilă, un cocktail de transpirație, strategie și rivalitate fierbinte. Ataman a tras o linie în nisip. Barcokas trebuie să o treacă. Lumea baschetului privește, așteptând să vadă dacă cuvintele vor corespunde performanței când fluierul va suna din nou.